Final de campanie

Final de campanie

S-a terminat campania de semnaturi. Am strans vreo 80 si cel mai important lucru e ca am primit si semnaturi prin posta. Ii multumesc lui Csilla Szabo, care a spart gheata, si ii multumesc Alecai Bunescu, care mi-a trimis o lista intreaga de semnaturi (si s-a scuzat ca n-a putut mai multe). In mod clar motivatia de a semna a scazut dramatic cand s-a anuntat ca de fapt ne trebuie peste 6000 de semnaturi (repet ca cei de la AEP mi-au confirmat initial la telefon ca am nevoie de 1000…). Asta e doar unul dintre obstacolele birocratice pe care a trebuit sa le depasesc. Am sa scriu in cateva zile un articol cu instructiuni clare si sfaturi pentru viitori candidati, pentru ca asta era scopul principal.

Deocamdata as evalua putin experienta mea.

 

Ce-am inteles

Cel mai mare castig e ca inteleg mult mai multe lucruri legate de politica romaneasca si de campaniile electorale. Sunt deci mai putin manipulabil decat eram pana acum 2 luni. Am fost curtat de vreo 3 partide si am putut arunca un ochi in curtea celor care fac din politica o profesie. Dintre candidatii independenti, am fost contactat de 2: dl. Mircea Bejan, care m-a invitat sa-mi depun semnaturile, atatea cate sunt, si cand vine decizia de invalidare de la BEC, sa fac precum el contestatie la Curtea Constitutionala. Pentru ca procesul democratic este profund viciat de numarul abuziv de semnaturi pe care l-au decis mult stimatii nostri reprezentanti. Am scris aici despre asta. Initiativa domnului Bejan este excelenta, la mine a ajuns insa prea tarziu ideea. Oricum cred ca toti cei din afara FSN ar trebui sa se alature acestei initiative.

Al doilea candidat independent care m-a contactat (inca nu stiu de ce) a fost dl. Erich Mocanu, si el diasporez din Germania ca mine. La sfarsitul campaniei, in care a denuntat cu tarie hotia, minciuna si alte chestiuni, a anuntat ca s-a imperecheat cu ALDE, ca sa fie bine. Asta nu e inca asa de grav, nici nemaivazut. Ce e insa cumva sinistru e ca anuntul lui a fost intampinat de foarte multi urmaritori ai campaniei domniei sale cu paine si cu sare. „Sa ne traiti, domnu candidat independent pentru ALDE!“ Cam asa se situeaza constiinta civica si politica a multor concetateni. Asta trebuie semnalat, pentru ca e in mod evident o defectiune in masa. As numi-o guduratul pe langa cel care a reusit sa infiga un coltisor in os. In tarile cu tesut comunitar rupt si cetateni precarizati pana sub limita saraciei, principiile si interesul pentru binele comunitatii dispar ca prin farmece cand ti se arunca mancare in curte. A inteles-o perfect generatia Iliescu si schema nu da gres pana in ziua de azi.

Am invatat ca posibilitatea ocuparii unei pozitii de putere viciaza mare parte din minti si din eventualele bune intentii initiale. Pana la urma, o functie de reprezentare iti ofera o tribuna si unda verde sa explici celorlalti ce e viata, cum se traieste corect si ce importanti sunteti tu si mustata ta. Acolo unde politica si reprezentantii au sapat o prapastie intre ei si comunitatea pe care sunt platiti sa o reprezinte, neajunsurile si problemele sociale infurie cetatenii si invita la haos, dar, in acelasi timp si in mod paradoxal, cum respectiva prapastie le da reprezentantilor mult mai multa putere decat ar trebui sa aiba, e de ajuns ca unui cetatean infuriat sa i se puna mana pe crestet sau mici sub nas si imediat uita pacatele gresitilor nostri. De-asta cea mai buna metoda sa controlezi o populatie, sa te mentii la putere si sa-ti augmentezi puterea pana la caricatura (sau drama) e sa aduci populatia in pragul saraciei. Sa o faci dependenta de ajutoare sociale cat sa nu devina violenta, sa deteriorezi sistemul de sanatate si educatia ca sa reduci autonomia indivizilor si sa-i faci o masa usor manevrabila. Am vazut asta si in alte tari europene, in mai mica masura si cu particularitatile de rigoare, dar am vazut si varianta buna, care chiar functioneaza: o (relativa) bunastare, care da individului posibilitatea sa fie mai independent, sa gandeasca autonom, ii lasa timp pentru cultura si informare. Astfel structurile comunitare functioneaza, indivizii sunt activi in tesutul social, au initiative, fac proiecte comune, dezvolta simt civic, inteleg mai corect mizele electorale. Efectul e ca cetatenii stiu si reusesc sa creeze canale de comunicare efectiva cu reprezentantii lor, precum si parghii prin care le influenteaza deciziile. Fie prin intermediul asociatiilor, ONG-urilor si altor formule de grup, fie chiar personal, dand un telefon la consilierul local, sau participand la sedinte ale consiliilor locale etc. Astfel, reprezentantii raman cu o putere mult redusa, atata cat sa-si faca corect treaba pentru care au fost alesi si sunt platiti de cetateni. In plus, in genul asta de societate reprezentantii de multe ori nici nu doresc mai multa putere, tocmai pentru ca au ales sa intre intr-un mecanism functional. Si vor sa-l mentina functional.

Corolarul e ca abuzul de putere este tot o forma de crasa incultura si lipsa de educatie. Cresti intr-o comunitate violenta cu aproapele si care viseaza numai la cateva obiecte triste, gen SUV si telefon din aur, vei deveni, democratic sau nu, un reprezentant al acestor valori. Te va lasa rece suferinta pe care o provoci si iti vei folosi functia doar in scopul acumularii cat mai multor obiecte nefolositoare. Vei contribui la saracirea de valori si de complexitate a comunitatii.

De-asta consider esentiala infiltrarea Parlamentului de catre candidati independenti sau din partide noi. Pentru ca astfel cocalarii care ne dezorganizeaza au sansa sa aiba printre ei indivizi cu alte valori. Indivizi care cred sincer in lege si in binele comunitar si au resursele sa le promoveze. Pentru ca daca n-ai alte modele in jur decat alti cocalari ca tine, ramai o viata convins ca reprezinti normalitatea.

 

Ba pe-a ma-tii!

Apoi vreau sa ma refer la o enorma problema de organizare cu care ne confruntam toti. Observ ca in ultimul timp exista un numar important de oameni interesanti si interesati sa joace corect jocul democratic, care au educatia despre care vorbeam mai sus. Multi dintre ei au reusit cumva sa se exprime, sa atraga un public, sa-si gaseasca aliati si sa se organizeze in grupuri mici si mai degraba informale. Observ insa ca prea multi dintre ei au dezvoltat o atitudine acida pentru toti cei care nu sunt perfect compatibili cu suma lor de criterii. Teama de corupti e asa de mare ca cea mai mica diferenta ideologica, orice parere diferita intr-o discutie punctuala te poate exclude instantaneu din cercul puristilor, in sarcasme elegant formulate. E si un instinct de linsaj acolo – poate cultivat de Securitate si de urmasii ei – care poate persista in ciuda educatiei.

De pilda, cei de la USR au semnalat obstacolul lipsei de educatie politica, din cauza careia multi cetateni nici nu vor sa auda de alternativi, daramite sa mai si semneze pentru candidatura lor. Ei bine, persoane vizibil educate politic si bine articulate au gasit in asta ocazia perfecta de mistocareala si satisfactie fata de esecul unui rival ideologic. Pentru ca Nicusor Dan e de dreapta, n-are profunzime ideologica, nu e specialist in buget, face campanie pe fuga si in ultimul moment, in loc sa investeasca intr-un efort de lunga durata si personal cu fiecare cetatea samd. Desigur, USR se reduce la el (si, eventual, Clotilde). „Votantii NU au nici o obligatie fata de nici un partid – obligatia functioneaza invers”, mi-a fost dat sa citesc. Cu alte cuvinte, “aia de sus sa-mi faca o oferta buna, daca vor sa ii ajut sa-si pastreze puterea.” Pentru ca noua, alegatorilor, chiar si cu studii universitare si educati politic, nici nu ne trece prin cap ca politica suntem noi insine. Si daca noi nu miscam un deget, nici politica nu prea misca.

Despre candidatii cu adevarat independenti, adica fara nici un spate, ca mine, nici atat nu e loc in discursul public. Exceptiile le stiti din cele 2 interviuri pe care le-am dat, pentru Ziare.com si pentru Gazeta Romaneasca. De altfel, Sorin Cehan de la GR a si scris despre dezinteresul generalizat pentru independenti, intr-o tara care cere zilnic reinnoirea clasei politice. Adevarul e ca in Romania trebuie mai intai sa fii confirmat de putere, ca sa iti poti permite sa devii „independent“ si sa te sustina populatia. Ca de exemplu, „independentul“ Theodor Paleologu, caruia a ales sa-i planga de mila Dilema Veche. Sau Remus Cernea, de altfel un tip de treaba, care insa s-a gandit strategic sa-si vanda sufletul cucuvelei. Lui, Mediafax ii consacra un amplu reportaj.

Nu conteaza intentiile bune si nici ce spui sau faci. Trebuie sa fii al cuiva, sa-ti puna boss o vorba, daca vrei sa te bage lumea in seama. Pentru ca intre cele doua mari categorii – defraudatii rupti in fund si coruptii – nu exista decat o foarte subtire si batuta de vant clasa de mijloc. Nu exista deci surse de inspiratie moderate pentru alegator. Ori esti macar putin „baiat destept“, pe langa onestitatea absoluta, se intelege, ori esti un neica-nimeni si alegatorul se prinde din prima ca vrei de fapt acces la ciolan. Nu exista candidati moderati pentru alegatori moderati. Candidati care sa aiba scopuri modeste, dar lucide si realizabile, pentru alegatori care sa inteleaga mizele intermediare si nu doar salvarea instant a tarii.

 

Quo vadimus?

 

Ce urmeaza pentru mine? Am asa un maaare chef sa uit rapid fata uratica a politicii romanesti si sa ma intorc plenar la activitatile mele private… Daca pe mine m-au uzat 2 luni jumate de activitate electorala nu foarte intensa, imi imaginez prin ce trece dl. Ion Iliescu.

Asist deja cu teama la cum se ascute lupta, cu cat ne apropiem de data alegerilor. Parca n-am mai vazut pana acum asa incrancenare, atatea dezvaluiri si atacuri feroce. Cum e zilele astea intre Alina Mungiu-Pippidi si ministrul Cristian Ghinea, care “dau din casa” masiv chestii compromitatoare unul despre celalalt. Sau personaje aparent decente pana acum care si-au pierdut ratiunea. Ma refer la Alex Cautis de la Kamikaze, care dupa ce ani la randul si-a exersat tirul pe mafia PSD, acum a ales sa intre pe lista lor, spre stupefactia colegilor si jurnalistilor.

Imi trecea prin cap ca dupa alegeri sa onorez invitatia USR si sa ma inscriu la ei, chiar daca am retineri, pe care mi le-am mai exprimat aici. Numai ca intre timp a aparut DEMOS. Probabil ca pana la urma voi incerca sa ma alatur lor, daca ma decid sa devin activ politic, in speranta ca nu sunt masoni de-ai lui Soros sau spioni de-ai lui Putin si ca sunt sinceri cu programul lor extrem de relevant si bine formulat. In mod cert, prima si singura oferta politica serioasa din Romania!  Asta daca nu vor cadea si ei in pacatul puritatii ideologice, sperand ca cetatenii sa se educe intai, daca vor sa li se alature. Ca sa se plieze perfect pe complexitatea lor intelectuala si pe profunzimea viziunii lor politice.

 

 

Mi-as mai dori si sa transform website-ul asta intr-o platforma de informare si prezentare pentru viitori candidati independenti. Au fost prea putini in campania asta si mai ales cvasi-invizibili. Mi-as dori ca pe aceasta platforma, sau oricare alta sa-si gaseasca un pic de vizibilitate si oameni necompromisi, neafiliati si care au argumente coerente. Pentru asta e nevoie numai de doritori sa puna umarul la proiecte mici si mijlocii. Daca cineva are alta platforma pentru acest scop, eu ma inscriu imediat.

2 thoughts on “Final de campanie

  1. Salut Cristi, ma simt vinovat ca nu am semnat pt tine..consulatul este la 2 minute de unde lucrez. Nu ne-am mai vazut de aproape 17 ani cred, dar nu se stie niciodata 🙂 Te felicit pentru spiritul civic, fara gluma, nu e usor sa iesi din rutina si confortul usual pentru ceva in care crezi.
    Imi place ce ai scris, eu nu prea sunt la current, dar cum ai descris realitatea politica din Ro ma face intr-un fel sa ma bucur pt tine ca nu ai ajuns sa fii coleg cu indivizi de genul ala.
    Ce sa spun, poate ca problema este in alta parte. Nu neeaparat in democratie in sens absolut, dar in tipul de democratie folosit, ma refer la “representative democracy”. Eu nu mai votez de mult, decat in caz de eferendum, si sunt interesat in “direct democracy”, “leaderless organizations” bazate pe consens nu vot (Ocupy, BLM) , tot felul de miscari libertarian-socialiste/ environmental-anarchism, coop entreprise. ( scuze ca am amestecat in engleza dar nu prea stiu cum sa le traduc corect…). Poate ca trebuie sa insistam pe democratie directa si sa erodam treptat puterea celor alesi prin vot, sa mutam decizia din parlament in forumuri publice ( online si nu numai)..anyway, numai bine si multa bafta.

    1. salutare! long time no see 🙂 multumesc mult pentru apreciere, putini stiu cat ajuta…
      sunt complet de acord cu ce spui despre democratia reprezentativa, de altfel cred ca reiese si din ce scriu eu aici pe site ca nu sunt un fan. altfel spun in prezentare ca sunt mandru cu contributia mea la European Citizens’ Initiative.
      e clar insa o tema pe care putem spera sa o punem pe tapet in Romania intr-un viitor nu foarte apropiat. deocamdata lucram sa ni-l exorcizam pe ceausescu din corp. and meanwhile sa facem reprezentarea mai suportabila.
      abia astept sa ne revedem si sa vorbim mai mult!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *