Atentie, spoilers!

Atentie, spoilers!

Ultimul film al lui Corneliu Porumboiu este, in sfarsit, o capodopera. Dar asta nu e doar o veste buna, ci este si o veste proasta. Pentru ca e un film dark si seamana cu spatiul locativ al poporului roman. Daca te uiti atent la scene vezi atata hiper-realitate romaneasca si ea e asa de post-apocaliptica incat nu-ti vine sa mai iesi din cinema. Si ce e mai groaznic e ca nici n-am stiut ca a fost apocalipsa, cumva nu eram atenti. Cum ar veni, la noi s-a trecut direct la post-apocalipsa, poate si pentru ca rimeaza cu lipsa. La fel cum am intrat in UE fara sa indeplinim conditiile de aderare la conceptul de comunitate, sau la fel cum am trecut din comunism in cumetrism fara sa clipim pret de un catarsis.

Porumboiu s-a gandit sa faca un film de aventuri. A procedat ca la carte, dar a ales sa scape din mana initierea eroului. Acesta, in loc sa performeze metamorfoza si sa ne vanda la pachet meniul sperantei, ca la hollywood, a ajuns de unde a plecat. Sau nici n-a plecat, nu prea avea unde. In plus, cotatia lanii de aur a ajuns la un minim istoric.
Eroul afla de o comoara si porneste in cautarea ei. Luminita pe care posibilitatea comorii i-o aprinde in ochi e asa de slaba ca nici nu suntem siguri ca o are. Slaba ca becul economic de 6W care asigura lumina filmului, atat cea a interioarelor, cat si cea a exterioarelor. In filmul lui Porumboiu e atat de dark ca-ti bagi degetele in ochi. Speranta moare ultima si criminalul nu se prinde.
Romania a fost pusa sa stea comunista de baietii mai mari din vecini, care vazusera asemenea porcarii la parintii lor ideologici. Desi a fost eliberata, a ramas prizoniera in contra-timpul suspendat al epocii sfarsitului utopiilor de tot felul. Asa cum am trecut direct la post-apocalipsa, am sarit si peste consumerism direct in post-consumerism, in care consumerismul este doar semnalat, iar protezele pe care tehnologia le procura nu imbunatatesc mersul nostru prin lume, ci ne arata doar diformitatile. Atat a putut sa faca Occidentul pentru noi, sa nu mai cersim aratand buba prin metrourile pariziene. Eroul pleaca dupa comoara ghidat pe GPS de vocea de plastic a unui semen mai degraba real; cauta comoara cu detectoare de ultima generatie, capabile sa dizolve misterul si sa furnizeze vazului si auzului partile cele mai ascunse ale gradinilor si caselor parintesti; in fine, televizorul, proteza suprema, transmite din catastrofele lumii doar zgomot de fond si umbre pe fețele ca un zid de pestera ale cuplului pe care canapeaua nu-i desparte.
In “Comoara”, eroul nici macar nu mai performeaza o metamorfoza, ci performeaza performativitatea. Pentru ca a ajuns sa traiasca sub pragul saraciei de iluzii. Modelele economiei germane produc valoare doar pe hartie, iar banii castigati din condei pot cumpara bogatii in care mai cred doar copiii. Robin Hood a ramas somer si a trebuit sa accepte o munca de birou. Iar politistii-adjectiv, precum si partenerii lor de munca, hotii, nu reusesc nici ei sa gaseasca vreun continut in poveste, oricat s-ar stradui.

 

Sa fie o coincidenta ca filmul “Comoara” apare in acelasi timp cu “Toni Erdmann”, in care Romania joaca excelent rolul important (dar, vai, secundar) al lipsei de personalitate si al pierderii reperelor? Sau sa asistam oare la nasterea unui nou Zeitgeist, cel al performativitatii ca religie globala?
In fine, e doar o recenzie de film. In realitate, eu nu cred in Zeitgeist. Poate si pentru ca, daca dai o cautare pe youtube cu acest termen, o sa gasesti foarte multe zarzavaturi. Filmul lui Porumboiu ne face spectatori ai propriei noastre parti intunecate, dar nimeni nu e forever Yang. Eu cred ca libertatea e inevitabila si ca din ea rasar eroi adevarati, precum ciupercile dupa ploaie. Sunt convins ca in Romania exista multi eroi adevarati, care stiu sa se metamorfozeze in partea lor cea mai buna si sa le lumineze si altora calea initierii. Eu incerc sa-i recunosc cand ii vad si sa ma inspir de la ei.

2 thoughts on “Atentie, spoilers!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *